- needs editing -

Ma cheama Carina si am 16 17 ani.
1.66 m inaltime, vreo 50 kg, 36-37 numarul de la pantof. Ochi caprui si parul saten inchis, tuns aproximativ in scari, dar oricum sta cam cum vrea el; ajunge pana pe la umeri.
Eleva la Colegiul German “Goethe” din Bucuresti, clasa a 10-a C. Nu ca ar interesa pe cineva.

Nu vreau, atunci cand “voi creste mare”, sa am o slujba de la 9 la 17, la un birou intre patru sau mai multi pereti. Vreau sa vad lumea. Cu rucsacul in spate [care sa nu fie totusi prea greu, ca am scolioza], calatorind cu trenul, daca se poate. Imi place mult sa ma plimb prin oras(e). Cred ca asta imi da dreptul sa ma autocaracterizez drept “visatoare”, nu? Sunt o combinatie ciudata intre timiditate si indrazneala. Uneori egoista, alteori, insa, prea altruista. Pana acum cativa ani imi pasa de ceea ce cred ceilalti despre mine; acum ma intereseaza doar ceea ce cred cei despre care am eu, la randu-mi, o parere buna. Ambitioasa. Cu simtul umorului [atat de bine dezvoltat incat uneori reusesc sa fac unele persoane sa rada chiar si atunci cand nu intentionam sa fac o gluma]. Poate nonconformista. Optimista si foarte sincera, de cele mai multe ori. Cand eram mai mica eram foarte ordonata, lucru care acum s-a cam dus naibii, cu toate ca multi colegi inca ma admira datorita faptului ca imi gasesc lucrurile aproape mereu.

Imi place muzica care chiar imi transmite ceva, imi place sa merg la concerte [pana acum, Blind Guardian a fost cel mai frumos]. Imi place mult sa citesc, de cele mai multe ori cu creionul in mana ca sa pot sublinia pasajele care imi atrag atentia, imi place fotografia, imi place istoria artei, imi plac filmele si limbile straine. N-am avut niciodata oroare de stiintele exacte, dar n-as putea spune ca-mi plac cu adevarat. Am multe idei, pe cateva dintre ele le pun pe hartie. Sunt intr-o continua cautare a perfectiunii, chiar daca stiu ca n-am s-o gasesc niciodata.

Exista putine persoane de varsta mea pe care le apreciez, si mai putine pe care le pot numi prieteni. Nu-s prea sociabila, dar imi place uneori sa vorbesc despre de toate cu cineva, chiar daca nu-l cunosc prea bine.

Sunt ciudata, in multe privinte. Am trait pana la varsta de 15 ani si 8 luni fara telefon mobil. Nu pot sa dorm prea bine daca n-am cel putin 5 perne in pat. Pot sa dau din nas intr-un fel in care nu mai poate nimeni, in afara de tata. Nu ma simt bine daca nu stau in ultima banca la scoala, chiar daca nu vad bine la distanta. Sunt o grammar-freak. Am reactii ciudate in unele situatii, ask Alex and Teto, ei stiu cel mai bine.

Ma enerveaza oamenii lipsiti de originalitate, oamenii banali, comuni. Si oamenii prosti, evident. Nu-mi place sa fiu nedreptatita, nu-mi place sa nu ma fac inteleasa. Mi-ar placea sa am mai mult tupeu, sa spun mereu ce gandesc, nu sa tac.

Imi place sa ma plimb, imi place Sibiul si Anglia. Ciocolata calda, Almdudler. Nu pot dormi fara sa tin ceva in brate.

Si ma enerveaza ca mai sunt multe de spus, dar nu stiu cum sa le organizez, asa ca mai bine ma opresc aici.