Fantastic, minunat, grozav. Cred ca sunt cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie ultimele doua saptamani.
Oficial sunt defecta. E uimitor ca inca functionez. De doua saptamani (si ceva) sunt intr-o continua stare de nehotarare. De fapt, nu e chiar nehotarare, ideea e ca sunt sucita. Adica, mai sucita decat de obicei.
In ultimele doua saptamani mi-am facut curat in dulapul cu haine, aruncand cam jumatate din continutul lui, am udat florile din balcon de fiecare data cand am fost rugata, fara sa uit, am spalat vase din proprie initiativa, i-am schimbat apa pufosului din proprie initiativa, am facut salata, am fost de nu-stiu-cate ori la evidenta populatiei din Piata Amzei sa vad ce acte trebuie pentru buletinele noi, apoi am fost sa le depun, apoi sa le duc o hartie de care mai aveau nevoie si din nou sa iau buletinele noi. Am platit taxele pentru pasapoarte si pentru permisul lui tata, l-am plimbat de pufos aproape in fiecare seara, am ramas acasa in acest scop.
Am fost la gimnastica de la ora 8. Dimineata. Asta presupunand un sculat pe la 7. Dimineata. Am mai lucrat cate ceva la engleza si maine ma duc la meditatii. Da, la 10 fara un sfert trebuie sa fiu la Costin Georgian. Iar ma scol devreme. Si poimaine ma duc iar la gimnastica. Tot la 8. Dimineata. Asta presupunand un sculat pe 7. Dimineata. In vacanta. De vara.
Mi-am schimbat putin si muzica pe care o ascult. Mai putin metal, mai multe chestii mai calme. Oricum mai calme decat metal-ul. Vin concertele Metallica si Maiden si parca nu-s asa entuziasmata cum ar trebui sa fiu. Adica, pentru cineva care are bilete de vreo juma’ de an… Ca sa nu mai zic ca de ieri ascult obsesiv o melodie de la The Dresden Dolls.
Am petrecut mult prea mult timp luand episoade din The O.C. si Gilmore Girls, apoi am petrecut mult prea mult timp uitandu-ma la ele. Azi, de exemplu, am vazut 4 episoade din The O.C. Siii 2 din Gilmore Girls. De altfel am si folosit o expresie auzita intr-unul dintre episoade in articolul asta. Sau ce-o fi el. Ieri m-am si uitat la un film pe care il mai vazusem de 2 ori. Am adormit pe la jumatate si l-am pus pe pause. N-am avut rabdare sa ma uit pana la sfarsit cand m-am trezit.
Mai am 30 de pagini din Patul lui Procust. Am citit vreo 200 de pagini din Decameronul lui Boccaccio. In 2 zile.
Nu, nu e vorba ca n-am iesit si din casa. Chiar am iesit, film si bowling, teatru pe Motoare, teatru in Green Hours, frecat strazi dintr-o parte in alta a orasului… Doar ca au fost zile (cam multe) in care n-am avut chef de nimic. Si de nimeni. Si clipe (cam multe) pe care le-am petrecut gandind, analizand si facand fata aia pe care o fac cand nu-mi iese sau nu-mi convine ceva. De ce oi scrie asta la trecut nu stiu.
Vreau sa plec din Bucuresti, vreau la munte sau la Sibiu sau la mare. Dar la mare numai pentru rasarit si pentru apus si pentru plimbari noaptea pe plaja. Fara cluburi si alte d-astea. Intentionez sa ma tin caaat mai departe de ele. Sau poate nu vreau neaparat sa plec, poate vreau doar sa alerg prin ploaie sau ma tavalesc prin iarba si sa rad. Vreau doar o zi din aia care pare sa dureze la nesfarsit.
Ah, si, doar in cazul in care va intrebati, sunt bine. Da, sunt bine, n-am nimic.
