Ma simt tentata sa incep prin a spune ca am avut o zi nasoala. Dar, daca ma gandesc mai bine, n-a fost chiaaar asa. Cand poti caracteriza o zi ca “nasoala”? Exista o lista nescrisa de criterii, cum e lista profilor nemti cu puncte (numai ca aia e scrisa)?
Nimic nasol de declarat – 0
Vag sentiment de tristete/sictir/etc. – 1
…
Cearta cu parinti, note proaste, durere de cap, urat afara, profi insuportabili, zi irosita – …8
…
[Nu vreau sa mai continuu, ca cine stie unde ajung.]
Oricum, au fost multe mici chestii nasoale care s-au coalizat si au fondat Alianta Chestiilor Nasoale Care I S-Au Intamplat Azi, 19.03.2008, Carinei. In fine.
Nu era asta ceea ce voiam sa scriu. Of, mereu m-apuc si scriu prea mult despre lucruri care nici o legatura cu ideea initiala pe care trebuia s-o contina articolul.
Am de cateva zile, salvata ca draft message in telefon, o idee. Si zice acolo “Exteriorizarea sentimentelor.” Si ma gandeam eu ca de ce trebuie ca cineva la care tii oricum sa faca/zica ceva dragut ca sa-i arati ca tii la el? Sau ma rog, nu numai sa faca/zica ceva dragut, eventual sa incerce sa se revanseze pentru ca te-a suparat sau alte motive ca astea. Nu mai zic nimic pe tema asta, voiam doar sa transfer ideea din telefon aici. Think about it.
“Confesiunile lui Max Tivoli” (Andrew Sean Greer; Editura Humanitas, Raftul Denisei) –> superba. La fel “Impreuna” (Anna Gavalda, Editura Polirom).
Am luat 98/100 pe municipiu la engleza. Must go vineri iar la Cosbuc sa vad cand am barajul. Inca nu m-am hotarat daca vreau sau nu vreau sa ma calific la nationala. Nu ca as avea sanse, dar ca idee. Adica n-am mai fost niciodata. Si e in vacanta de paste. Of.
Nighty night.
