Cand salvezi idei in drafts

Ma simt tentata sa incep prin a spune ca am avut o zi nasoala. Dar, daca ma gandesc mai bine, n-a fost chiaaar asa. Cand poti caracteriza o zi ca “nasoala”? Exista o lista nescrisa de criterii, cum e lista profilor nemti cu puncte (numai ca aia e scrisa)?
Nimic nasol de declarat – 0
Vag sentiment de tristete/sictir/etc. – 1
…
Cearta cu parinti, note proaste, durere de cap, urat afara, profi insuportabili, zi irosita – …8
…
[Nu vreau sa mai continuu, ca cine stie unde ajung.]
Oricum, au fost multe mici chestii nasoale care s-au coalizat si au fondat Alianta Chestiilor Nasoale Care I S-Au Intamplat Azi, 19.03.2008, Carinei. In fine.

Nu era asta ceea ce voiam sa scriu. Of, mereu m-apuc si scriu prea mult despre lucruri care nici o legatura cu ideea initiala pe care trebuia s-o contina articolul.

Am de cateva zile, salvata ca draft message in telefon, o idee. Si zice acolo “Exteriorizarea sentimentelor.” Si ma gandeam eu ca de ce trebuie ca cineva la care tii oricum sa faca/zica ceva dragut ca sa-i arati ca tii la el? Sau ma rog, nu numai sa faca/zica ceva dragut, eventual sa incerce sa se revanseze pentru ca te-a suparat sau alte motive ca astea. Nu mai zic nimic pe tema asta, voiam doar sa transfer ideea din telefon aici. Think about it.

“Confesiunile lui Max Tivoli” (Andrew Sean Greer; Editura Humanitas, Raftul Denisei) –> superba. La fel “Impreuna” (Anna Gavalda, Editura Polirom).

Am luat 98/100 pe municipiu la engleza. Must go vineri iar la Cosbuc sa vad cand am barajul. Inca nu m-am hotarat daca vreau sau nu vreau sa ma calific la nationala. Nu ca as avea sanse, dar ca idee. Adica n-am mai fost niciodata. Si e in vacanta de paste. Of.

Nighty night.

Martisor day. Lovely martisor day.

Argh, nu stiu cum sa structurez post-ul asta. Ca vreau sa zic si de “Om Bun”, si ca am dormit 5 ore in noaptea de 29 Februarie spre 1 Martie, si ca la 7:30 pe 1 Martie eram in Romana indreptandu-ma spre Sava ca aveam olimpiada pe sector la romana, si ca n-am trecut la olimpiada pe sector la romana avand in vedere starea in care ma aflam, si faptul ca nu incerc sa gasesc scuze pentru chestia asta, dar chiar sunt convinsa ca as fi facut mai bine in alte conditii, si vreau sa zic mai ales despre ziua de 1 Martie dupa olimpiada. Na c-am facut un fel de cuprins, acum stii la ce sa te astepti.

• Om Bun

Prima a fost Maria Gheorghiu, care nici nu era pe afis, dar a venit in locul Tatianei Stepa. Dragut, si ce-a cantat si cum ne-a prezentat cantecele. Pe urma Ducu Bertzi impreuna cu un nene cu o vioara, care a cantat foarte frumos, dar asta nu m-a facut sa-i retin numele. Apoi Daniel Iancu – erau 7, dar pitici, erau pitici, dar 7 -, Dinu Olarasu, neimpresionant, Ada Milea cu Covaliov al ei fara nas, Pavel Stratan cu Olguta lui si cu Ghita. Victor Socaciu si Biroul Executiv au facut un moment frumos cu “Nucul” si cu inregistrarea vocii lui Motu… A urmat Mircea Vintila si bramburitii lui, Vasile Seicaru care credeam ca nu mai pleaca de pe scena avand in vedere ca a cantat 7 (!!!!) cantece si mie nici macar nu-mi place cine stie ce si in sfarsit Mircea Baniciu, care a incheiat minunat si a facut sa merite asteptarea in somn si foame. Ador melodiile lui si vocea lui si atmosfera pe care o face la concerte si… Si am hotarat ca la anu’ daca nu vin Alifantis si Marius Batu si Andries stau in dubiu la modul serios daca sa mai merg sau nu. Fiindca anu’ asta a meritat doar pentru Ducu Bertzi, Mircea Vintila si Mircea Baniciu. Anu’ trecut a fost superb cu totul. Aproape. Am si poze, dar mi-e lene sa le pun.

• 5 ore de somn+olimpiada

Om Bun s-a terminat la 12:30, la 1:30 m-am bagat si eu in pat si parca ma durea mana sa pun telefonu’ sa sune la 6:30. Daca mana m-a durut, atunci sa vezi la 6:30, dupa doar 5 ore de somn, durere! La 7:20 eram in lift citind mesajul superinzator al Ficatelului. Surprinzator fiindca n-a intarziat. La 7:30 eram cu Ficatelul in Romana pescuind inca un suflet nefericit trezit cu noaptea-n cap. Si la 12:30 eram in curte la Sava stiind deja ca n-o sa trec mai departe, dar fiind fericita ca am scapat si de asta.

• dupa olimpiada

Dupa lungi peregrinari si o oprire de papa am ajuns in Herastrau. Concluzii trase: Sa stai claie peste gramada pe o banca este foarte tare. Sa te joci si te bati cu bete si ghinde si sa trantesti oameni pe jos sau mai bine zis sa incerci sa trantesti oameni pe jos sfarsind prin a fi tu insati trantita pe jos este de asemenea foarte tare. Nu ca nu stiam asta, dar o improspatare periodica a memoriei este extrem de benefica.

Concluzie: One can feel great chiar daca e nedormit si are cearcane si arata ca Veta.

Concluzie generala: Adooor sa fiu copil si la mai multe zile din astea. Yaaay.

P.S. Not to mention martisoarele.