Asta e o parte din lucrurile pe care as vrea/fi vrut sa vi le spun, dar probabil n-am sa vi le spun niciodata de-a dreptul, asa cum imi vine cateodata. Da, bine, nu se aplica mereu, dar asta nu le face neadevarate.
Sunteti ipocriti. Nu puteti fi sinceri. Sau nu vreti. Tot aia. Si ma faceti si pe mine sa fiu la fel. Sa nu pot sa ma deschid. Si as vrea sa fac asta, dar nu pot. Nu pot nu pot nu pot.
Nu raspundeti la mesaje, nu raspundeti la telefon, de multe ori vreau sa ies afara si fortele universului se coalizeaza cumva ca asta sa nu se intample atunci.
… Si cateodata as vrea sa va vad mai des. Sa mergem sa ne plimbam de nebuni pe strazi… Sa facem poze, sa alergam, sa radem, sa ne dam in leagane, sa stam pe iarba, sa vorbim… Sa avem parte macar de o zi din aia care pare a nu se mai termina.
Nu va pasa. Puneti interesul vostru inaintea interesului nostru. Pentru voi conteaza mai mult ce facem sau unde mergem decat faptul ca reusim in sfarsit sa facem ceva sau sa mergem undeva impreuna.
Cateodata spuneti sau faceti lucruri care ma deranjeaza, sau chiar ma dor, dar nu observati cand ma supar. Sau va faceti ca nu observati. Tot aia. Si eu nici macar nu ma supar des. Si-mi trece repede. Si nu prea o arat, dar tot ar trebui sa observati. Si de multe ori imi vine sa va intreb daca voi chiar n-ati observat ca m-am bosumflat brusc si ca nu mai zambesc. Dar nu o fac. Pentru ca n-ar avea rost. Pentru ca sunteti superficiali.
… Dar eu tot va iubesc. Chiar daca ati stramba din nas daca ati citi asta. Pentru ca uneori sunteti adorabil de scumpi.
Pe cuvant.
16 Comentarii
Am apreciat intotdeauna aceste posts with a high emotivity discharge deşi nu pot spune că le folosesc prea des pentru că ştiu că majoritatea nu le prea apreciează. Îmi puneam şi eu întrebări de ce anumite persoane sunt sincere şi deschse şi altele închise. E prea dur cuvântul ipocrit la inceputul fragmentului ca pe urma să-l diluezi la sinceritate şi introvertire. Oamenii nu sunt nesinceri fără motiv, din egoism sau ipocrizie, ci pur şi simplu, eu cel puţin, nu văd rostul sinceritatii absolute. Şi dacă nu facem anumite lucruri nu le facem si din lene. Şi nu uita multe personalitaţi considerate profunde erau antisociale si mizantrope. Ai dreptate că nu contează ce facem atâta timp cât suntem împreuna şi am propus si eu că atunci mai bine să stăm pe loc. Oamenii deseori se comporta ca uşile: se deschid şi se închid la comanda sau unii sunt mai ferecaţi ca altii si tot aşa. Voi dezvolta asta intr-un post viitor pe blog. Nu cred că iţi va promite cineva că se va schimba dar nu uita: uşile se deschid cel mai bine cu cheia potrivită.
Nu ma poti acuza ca trebuie sa tragi de mine sa iesim pe afara sau ca nu stau ca un copil de 5 ani si ma dau cu orele in leagan. Mai important decat sa facem ceva este ce anume facem. Decat sa stau si sa nu fac nimic inconjurat de 10 prieteni prefer sa stau acasa si sa ma uit pe pereti (practic fac acelasi lucru, ma gandesc la nemurirea sortii, dar acasa macar stau in pat). Oricum in mare ai dreptate cu tot ce ai zis si ma simt la modul grav, dar…
@boghi:Nu-i prea dur cuvantul “ipocrit”, este menit sa “scuture” putin, ca sa zic asa. Sinceritate absoluta nu exista. Cum ai putea sa fii 100% sincer cu altii, cand nu poti fi asa cu tine insuti/insati? Nici nu pretind asa ceva, n-am cum. Si ai dreptate cu ultima fraza si mi-a placut mult.
@Teţo:E o generalizare, in mare parte, nu ma adresam cuiva in mod special. Si nu sunt de acord cu faptul ca ceea ce facem e mai important. De exemplu, nu poti spune ca a sta in Mc vreo doua ore e interesant, ba chiar din contra, din moment ce ne-a ajuns Mc-ul pana peste cap, si totusi a fost foarte tare. Ma refer la una dintre ultimele zile de scoala dininte de vacanta de iarna, nu mai stiu daca erai si tu cu noi. E bine ca te simti.
Sunt de acord, numai ca uneori scuz faptul ca ’sunteti ipocriti’ prin ’sunteti prosti’.
Sunt de acord cu tot ce ai zis, mai putin partea ca sunteti scumpi de la sfarsit. Sunt convins ca toata lumea e de acord. Asta spune multe. Cred. Sau putine.
Si daca tagurile de la acest post sunt autoironice si vor sa-si bata joc de clichee-uri, atunci in momentul asta esti cel mai mare om in ochii mei. Da, intr-adevar. Mai mare decat I. Ilf. Sau E. Petrov. Sau chiar si Van Morrison.
P.S.
M-am gandit (stiu ca nu-ti vine sa crezi ca sunt capabil) si am gasit si un motiv pentru care iesim cu totii rar si in locuri neinteresante, si anume pentru ca sunteti niste lenesi si nu veniti si pe la mine prin cartier. Adica vrei ca eu sa vin de fiecare data in Herastrau, dar pentru tine I.O.R. e departe, nu? Asa ca si tu pui “interesul tau in fata interesului nostru” cum afirmai mai sus. Si inca ceva: cu mine insumi sunt 100% sincer (nu ma pot minti pe mine insumi), dar cu voi de ce as fi? (Chiar as vrea sa-mi raspunzi la intrebarea asta). Un motiv ar fi pentru ca adevarul raneste. Sunt convins ca daca le-as spune tuturor in fata ce gandesc despre ei mi-as face numai dusmani. Oamenilor trebuie sa le spui ce vor sa auda. Putini sunt cei care apreciaza cu adevarat adevarul. Cat despre ce afirma Boghi ca usile se deschid cu cheia potrivita, sunt usi care nu au cheie.
@Max:Asta cu “sunteti prosti” e tipic Max. Stii si tu ca nu e vorba de prostie. Si nici nu ma asteptam sa fii de acord cu faza cu “sunteti scumpi”. Si tag-urile sunt si nu sunt autoironice. Asta inseamna ca am inca sanse sa fiu mai tare decat Van Morrison in ochii tai?
@Teţo:(Comment-ul asta e tipic tie). Da, pentru mine I.O.R. e departe. Dar nu numai pentru mine. Daca unii stau in Titan si altii in Colentina si altii in Berceni si mai sunt si unii care stau relativ in centru, nu ti se pare normal sa ne intalnim undeva pe la mijloc? Adica prin centru? Nu, sigur ca nu ti se pare normal, ca tu esti tu. Ma rog. Si nu cred ca esti 100% sincer cu tine insuti. Nu ti se intampla niciodata sa incerci sa te autoconvingi de ceva? Mie mi se intampla. Si, cum spuneam, nu vreau sinceritate absoluta, ca nici nu se poate si oricum nu ai prins exact ideea la care ma refeream… Ma refeream la… cum sa zic? Sinceritate pozitiva, nu negativa. Adica daca ti se pare ca cineva a facut/spus ceva dragut (sau sweet, pentru Boghi
), sa-i spui, nu sa te abtii, ca-ti scade rangul. E posibil sa fie usi care nu au cheie, dar imi place sa cred ca atunci poti sa apelezi la un lacatus (si nu, prin “lacatus” nu ma refer la o persoana). 
Daca nu ma insel si lacatusul deschide usa tot cu cheia. Daca vrei sa vina un lacatus si sa sparga usa sau sa scoata butucul (adica sa intri peste persoana respectiva, sa-i violezi spatiul sentimental, intim, acea proprietate privata nealienabila), atunci imi pare rau dar te acuz de sinceritate negativa si intrare prin efractie. Si prin lacatus nu poti intelege altceva decat persoana sau metoda folosita pentru deschiderea usii. Dar de fapt vroiam sa-ti spun ca ceea ce tu consideri tipic se numeste de fapt personalitate si cand e vorba de judecati si opinii se numeste stilul fiecaruia de a gandi si analiza fie el bun sau rau.
In primul rand daca te-ai uita si tu pe o harta a Bucurestiului ai vedea ca I.O.R e la fel de departe de centru ca Herastraul!!! Dar de ce nu esti SINCERA si nu recunosti ca ti-e lene sa vii? Cat despre sinceritatea “pozitiva” recunosc ca nu e genu’ meu sa zic chestii de genu “vai te-ai tuns ce bine iti sta” chiar daca chiar iti sta bine cu noua tunsoare (in ultima vreme am facut eforturi sa fiu “sincer pozitiv”). Ideea de “lacatus” imi place si poate ca ai dreptate, dar ma indoiesc… Si ceva la commentu’ lu’ Max: nu termenul de “prosti” e corect ci poate de nepasatori, pentru ca sunt sigur ca nimeni nu are intentia sa supere atunci cand nu e sincer si viceversa…
@boghi:Ideea e ca lacatusul aduce un nou mod de a deschide usa. La asta ma refeream. Cred ca-ti dai seama ca nu vreau sa sparg usa. Si da, evident ca ceea ce e tipic pentru cineva ii formeaza personalitatea. Erau doar observatii cu o usoara tenta acuzatorie fiindca nu sunt de acord cu parerea lor in privinta aia.
@Teţo:Eu ajung in 20 de minute in Hearstrau, pana in I.O.R. imi ia mai mult. Dar oricum daca mai continuam asa despicam firul in 14, si e degeaba. Ah, si nu ma refeream la complimente cand vorbeam de “sinceritate pozitiva”. Ma rog.
Cred ca ai dreptate. Complimentele sunt din punctul meu de vedere inutile pentru ca de multe ori sunt folosite ca pupincureala (scuzati termenul) si nu vreau sa dau exemple acum. Poate ca, cu (scuzati cacofonia) un lacatus ai reusi sa deschizi anumite usi, dar chiar vrei sa vezi ce e in spatele lor?
Aoleu. Da, chiar vreau sa vad ce e in spatele unor usi. Hai ca batem campii deja, la modul grav.
Nu stiu de ce te-ai suparat. Intrebarea lui Teto e foarte pertinenta. In spatele ipocriziei unui om nu se afla neaparat o persoana agreabila; se poate afla si un obsedat, criminal, egoist, etc. Deci uneori e mai bine sa nu incerci sa descoperi cum sunt anumiti oameni si daca ei se inchid fata de tine nu o faca fara motiv, cu siguranta ai si tu o parte din vina.
Si daca nu-ti convine ca te-am mentionat pe blog puteai sa dai un comment. A, si asta. Ziceai undeva ca esti timida sau oricum ceva emo, te intreb atunci: crezi ca exista persoane timide si sincere? Eu nu cred. Tu singura spui ca atunci cand te superi nu prea o arati, deci nici tu nu esti sincera. Oricum faptul ca nu observam nu inseamna ca suntem superficiali, ci poate pur si simplu nu ne pasa, asa cum ti-am spus si despre ce am scris pe blog – victime colaterale. Balans, balans, hai, hai, cu sinceritatea doar nu ajungi in rai. Si nu prea inteleg ideea cu nu ma mai joc. Adica tu te joci toata ziua (bine uneori joaca ta ii streseaza pe altii dar asta nu contezeza).
Nu m-am suparat, doar ca mi se pare ca, dupa cum spuneam, batem campii deja, referitor la metafora cu usile. In articol ma refeream la prieteni sau la oameni mai apropiati mie, dar pe care poate nu ii cunosc asa de bine, iar “deschiderea usilor” ar putea sa ne faca mai apropiati. Nu ma refeream la faptul ca unii oameni se inchid doar fata de mine, ma refeream la oamenii carora le este in general greu sa se deschida.
Si n-am nici o problema cu faptul ca m-ai mentionat pe blog, era o gluma.
A fi timid nu e ceva emo si cred ca exista persoane timide si sincere. Pentru ca si pentru ele exista oameni de care se simt apropiate, si cu care pot fi deci sincere. Iar faptul ca nu prea arat cand ma supar este felul meu de a reactiona intr-o astfel de situatie. Nu poti acuza un om de nesinceritate daca nu rade isteric cand i se pare ceva extraordinar de amuzant, nu? Asa reactioneaza el. E aceeasi situatie. Nici n-am zis ca sunteti superficiali daca nu observati ca ma supar:’Cateodata spuneti sau faceti lucruri care ma deranjeaza, sau chiar ma dor, dar nu observati cand ma supar. Sau va faceti ca nu observati.’
Iar faza cu “nu ma mai joc” este un fel de “mi-am luat jucariile si am plecat”. Adica nu se refera la joaca la propriu. Eu zic asta cand cineva face misto de mine (in joaca) sau cand nu-mi convine ceva, dar tot in joaca. Si nu stiu daca joaca mea ii streseaza de-a dreptul pe altii, fiindca mi-ar spune si m-as opri.
Si nu in ultimul rand, mi se pare usor aiurea ca vorbim prin comment-uri pe blog despre asta, si nu fata in fata… Nu ca nu mi-ar parea bine ca cititi ce scriu eu pe aici si va mai si dati cu parerea, dar discutia deja aluneca intr-o sfera usor prea personala si ar fi mai placut sa continuam fata in fata, cum spuneam.
Sa vorbim fata in fata ar fi dureros si zgomotos. Gandeste-te ca si cand discutam pe ceva banal aproape ne omoram intre noi. Si care ar mai fi farmecu’ daca nu am vorbi in commenturi?
Timiditatea e o dovada de slabiciune si de introvertire, deci nu esti sincer cu ceilalti nu pentru ca ai spune vreo minciuna, ci pentru ca nu spui tot adevarul si tot ce gandesti despre ei.
Nimeni nu ti-ar spune in fata: “Ba femeie ma stresezi!” pentru ca nimeni nu e cu adevarat sincer. A fi sincer nu inseamna numai a spune lucruri bune, inseamna si a spune lucruri rele.
Si Boghi are (ca de obicei) dreptate. Daca ai cunoaste adevarata fata a oamenilor si ceea ce vor ei sa ascunda de lume ai crede ca esti inconjurata de niste nemernici. Si un ultim sfat profund: Incearca mai intai sa-ti deschizi propriile tale usi (adica sa te cunosti pe tine) si dup-aia incearca sa ne cunosti pe noi (incercand sa te cunosti pe tine iti va lua muuuuuult timp).
Scuza-mi eventualele greseli de ortografie, dar m-a cam luat valu’ cand am scris commentu’ si n-am mai fost atent la ortografie.
Nu-s de acord cu faptul ca e mai bine sa vorbim prin comment-uri, dar fie, acum trebuie oricum sa-ti raspund.
Timiditatea e o dovada de introvertire, dar nu si de slabiciune, dupa parerea mea. E pur si simplu felul de a fi al cuiva. Si nu poti pune semnul de egal intre timiditate si a nu spune tot adevarul si tot ce crezi despre oameni… Asta nici macar nu poate fi numita nesinceritate, fiindca, dupa cum spuneam, sinceritate absoluta nu exista. Si nu-i adevarat, n-as crede ca sunt inconjurata de nemernici. Cineva pe care il apreciezi pentru cum este in general nu poate fi un nemernic daca ajungi sa-l cunosti mai bine, in cele mai multe cazuri. Incerc sa ma cunosc pe mine, dar nu-mi iese din cale-afara. 
Cat despre ortografie, nenea wordpress te lasa sa moderezi comment-urile, asa ca te fac eu sa nu pari analfabet.
Teto daca Carina se supara ca commentezi (cacofonie din vointa proprie) poti sa commentezi pe blogul nostru, mai nou avem si forum.
Trecand la ultimul subiect m-am lovit de descoperirea unui nou fel de timiditate si anume cea de idei. Daca fiecare am fi constienti ca nu cunoastem decat un punct de vedere, daca am intelege ca fiecare are motivele lui pentru a isi sustine propriul punct de vedere si ca adevarul e deseori ori suma punctelor de vedere ori diferenta celor de sens contrar, daca am fi constienti de toate astea, atunci cu totii am fi mai timizi in a enunta pareri cu valoare de imperativ. Dar o asemenea timiditate are si implicatii asupra sinceritatii. Cu cat esti mai atent asupra ideilor tale si ale celorlati si incerci sa observi mecanismul lor de formare cu atat devii mai sincer cand ti le exprimi. Pentru ca adevarul nu tine de resultat ci de inquiry. Fiecare tinde spre adevar, care este punctul de vedere al contextului. Felul de a fi al cuiva poate sa fie slab sau puternic. Pentru ca primul este un substantiv si cele doua sunt doar consideratii calitative. Acum timiditatea poate fi o calitate care in anumite conditii sa fie un atuu sau un dezavantaj. A fi timid inseamna ca nu ai puterea de a-ti sustine punctul de vedere. Logic ca pe cineva pe care tu il apreciezi nu e un nemerinic in sensul pe care tu il dai cuvantului nemernic pentru ca se supune acelorlasi consideratii morale. In societatea actuala e important ce parem, nu ce suntem, pentru ca timpul de reflexie a scazut, dar timpul de expunere sociala e din ce in ce mai mare. Nu conteaza numai cum faci o fotografie ci si cum o developezi si aici intervin ceilati. Persoanelor timide nu le iese sa se descopere nu ca nu ar avea capacitatea sa o faca ci pentru ca nu au puterea sa o afirme. Persoanele tupeiste nu au posibilitatea sa se descopere dar vor avea intotdeauna certitudinea ca stiu ce sunt pentru ca au puterea sa o afirme. Despre ortografie o sa am grija sa discut asta in curand pe blog.