Asta e o parte din lucrurile pe care as vrea/fi vrut sa vi le spun, dar probabil n-am sa vi le spun niciodata de-a dreptul, asa cum imi vine cateodata. Da, bine, nu se aplica mereu, dar asta nu le face neadevarate.
Sunteti ipocriti. Nu puteti fi sinceri. Sau nu vreti. Tot aia. Si ma faceti si pe mine sa fiu la fel. Sa nu pot sa ma deschid. Si as vrea sa fac asta, dar nu pot. Nu pot nu pot nu pot.
Nu raspundeti la mesaje, nu raspundeti la telefon, de multe ori vreau sa ies afara si fortele universului se coalizeaza cumva ca asta sa nu se intample atunci.
… Si cateodata as vrea sa va vad mai des. Sa mergem sa ne plimbam de nebuni pe strazi… Sa facem poze, sa alergam, sa radem, sa ne dam in leagane, sa stam pe iarba, sa vorbim… Sa avem parte macar de o zi din aia care pare a nu se mai termina.
Nu va pasa. Puneti interesul vostru inaintea interesului nostru. Pentru voi conteaza mai mult ce facem sau unde mergem decat faptul ca reusim in sfarsit sa facem ceva sau sa mergem undeva impreuna.
Cateodata spuneti sau faceti lucruri care ma deranjeaza, sau chiar ma dor, dar nu observati cand ma supar. Sau va faceti ca nu observati. Tot aia. Si eu nici macar nu ma supar des. Si-mi trece repede. Si nu prea o arat, dar tot ar trebui sa observati. Si de multe ori imi vine sa va intreb daca voi chiar n-ati observat ca m-am bosumflat brusc si ca nu mai zambesc. Dar nu o fac. Pentru ca n-ar avea rost. Pentru ca sunteti superficiali.
… Dar eu tot va iubesc. Chiar daca ati stramba din nas daca ati citi asta. Pentru ca uneori sunteti adorabil de scumpi.
Pe cuvant.
